Reiki: lumina, iubire, armonie, compasiune, Univers!

CANTARILE LUI MOISE

CÂNTĂRILE LUI MOISE

Cântarea întâi
Să-I cântăm Domnului căci cu slavă S-a proslăvit; calul şi pe călăreţul i-a aruncat în mare. Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi proslăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El. Domnul Cel ce sfărâmă războaiele, Domnul este numele Lui; carele lui Faraon şi puterea lui a aruncat în mare. Pe călăreţii cei aleşi, căpeteniile, i-a afundat în Marea Roşie. Cu marea i-a acoperit pe ei, afundatu-s-au întru adânc, ca o piatră. Dreapta Ta, Doamne, s-a proslăvit întru tărie, mâna Ta cea dreaptă a sfărâmat pe vrăjmaşi, şi întru mulţimea slavei Tale vei zdrobi pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta şi i-a mâncat pe dânşii ca pe o trestie, şi prin duhul mâniei Tale s-a împărţit apa. Închegatu-s-au ca un perete apele, închegatu-s-au şi valurile în mijlocul mării. Zis-a vrăjmaşul: gonind voi prinde, împărţi-voi dobânzi, umplea-voi sufletul meu, ucide-voi cu sabia mea, stăpâni-va mâna mea. Trimis-ai Duhul Tău, acoperitu-i-a pe ei marea, afundatu-s-au ca plumbul în apă mare. Cine este asemenea Ţie întru dumnezei, Doamne? Cine este asemenea Ţie proslăvit întru sfinţi, minunat şi cu slavă făcând minuni? Întins-ai dreapta Ta, înghiţitu-i-a pe dânşii pământul, povăţuit-ai cu dreapta Ta pe norodul Tău acesta, pe care l-ai izbăvit. Chematu-l-ai cu puterea Ta la lăcaşul cel sfânt al Tău. Auzit-au neamurile şi s-au mâniat, dureri au cuprins pe cei ce locuiau în Filisteea. Atunci s-au grăbit voievozii Edomului şi boierii moavitenilor, cuprinsu-i-a pe dânşii cutremur. Topitu-s-au toţi cei ce locuiau în Canaan. Să cadă peste dânşii frică şi cutremur, cu mărirea braţului Tău să se împietrească. Până ce va trece norodul Tău, Doamne, până ce va trece norodul Tău acesta, pe care l-ai agonisit. Ducându-i înăuntru, răsădeşte-i pe ei în muntele moştenirii Tale, în lăcaşul Tău cel gata, care l-ai făcut, Doamne, sfinţenie, care l-au gătit mâinile Tale. Domnul Cel ce împărăteşte veacurile şi în veac şi încă. Când a intrat calul lui Faraon cu căruţe şi cu călăraşi în mare. Şi a adus Domnul peste dânşii apa mării, iar fiii lui Israil au umblat pe uscat prin mijlocul mării.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Se cuvine a şti că a doua cântare niciodată nu se citeşte, fără numai în Patruzecimea cea Mare, marţea; şi se citeşte toată până la sfârşit, iar la tropare zicem stihul:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cântarea a doua
Ia aminte, cerule, şi voi grăi, şi să audă pământul graiuri din gura mea. Să aştepte ca ploaia răspunsul meu, şi să se pogoare ca rouă graiurile mele. Ca ploaia pe troscot şi ca ninsoarea pe iarbă, că numele Domnului am chemat; daţi slavă Dumnezeului nostru. Dumnezeu, adevărate sunt lucrurile Lui, şi toate căile Lui judecăţi. Dumnezeu este credincios, şi nu este nedreptate întru Dânsul, drept şi cuvios este Domnul. Greşit-au, nu sunt ai Lui fiii cei cu prihană; rudă întoartă şi răzvrătită, au acestea Domnului răsplătiţi? Acest norod este nebun şi nu înţelept. Au nu însuşi Acesta Părintele tău te-a agonisit pe tine, şi te-a făcut şi te-a zidit? Aduceţi-vă aminte de zilele veacului, socotiţi anii neamului neamurilor. Întreabă pe tatăl tău, şi-ţi va povesti ţie, pe cei bătrâni ai tăi, şi vor spune ţie. Când a împărţit Cel Preaînalt neamurile, cum a semănat pe fiii lui Adam; A pus hotarele neamurilor, după numărul îngerilor lui Dumnezeu, şi s-a făcut partea Domnului, norodul lui Iacov, funia moştenirii lui Israil. L-a îndestulat pe el în pustie, întru sete de ardere în loc fără de apă. Înconjuratu-l-a pe el şi l-a învăţat, şi l-a păzit ca lumina ochiului. Ca un vultur şi-a acoperit cuibul său, şi spre puii săi a dorit, Întinzându-şi aripile sale, i-a primit pe ei şi i-a ridicat pe umerii săi. Domnul Însuşi i-a povăţuit pe ei, şi nu era împreună cu dânşii dumnezeu străin. Ridicatu-i-a pe dânşii la vârtutea pământului, hrănitu-i-a pe ei cu roadele ţarinilor. Supt-au miere din piatră, şi untdelemn din piatră vârtoasă, Unt de vaci şi lapte de oi, cu grăsimea mieilor şi a berbecilor, a fiilor de tauri şi de ţapi, cu grăsime din măduva grâului, şi sânge de struguri a băut vin. Şi a mâncat Iacov şi s-a săturat, şi s-a lepădat cel iubit. Îngroşatu-s-a, îngrăşatu-s-a, lăţitu-s-a. Şi a părăsit pe Dumnezeul cel ce l-a făcut pe el, şi s-a depărtat de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Mâniatu-M-a întru cei străini, întru urâciunile sale M-a amărât. Jertfit-a dracilor şi nu lui Dumnezeu, dumnezeilor pe care nu i-a ştiut; cei noi şi cei de curând au venit, pe care nu i-au ştiut părinţii lor. Pe Dumnezeu Cel ce te-a născut L-ai părăsit, şi ai uitat pe Dumnezeul Cel ce te hrăneşte. Şi a văzut Domnul şi a râvnit, şi s-a întărâtat pentru mânia fiilor lor şi a fiicelor. Şi a zis: întoarce-voi faţa Mea dinspre dânşii, şi voi arăta ce va fi lor în cele de apoi. Că neam întort este, fii la care nu este credinţă întru dânşii. Ei M-au întărâtat pe Mine întru cel ce nu este Dumnezeu, mâniatu-M-au întru idolii lor. Şi Eu voi întărâta pe ei întru cel ce nu este neam, întru neamul cel neînţelegător voi mânia pe ei. Că foc s-a aprins din mânia Mea, ardeva până la iadul cel mai de jos. Mânca-va pământul şi roadele lui, arde-va temeliile munţilor. Aduna-voi la ei rele, şi săgeţile Mele le voi sfârşi întru dânşii, Topindu-se de foame şi de mâncarea păsărilor şi gârbovire nevindecată. Dinţi de fiară voi trimite asupra lor, cu mania celor ce se târăsc pe pământ. Dinafară îi va stârpi pe dânşii sabia, şi din cămări frica; tânărul cu fata, copilul de la sân cu cel desăvârşit bătrân. Zis-am: risipi-i-voi pe ei şi voi face să înceteze dintru oameni pomenirea lor. Fără numai pentru mânia vrăjmaşilor, ca să nu-şi lungească anii, şi ca să nu li se pună asupra potrivnicii. Ca să nu zică: mâna noastră este înaltă, şi nu Domnul a făcut acestea toate. Că neam ce şi-a pierdut sfatul este, şi nu este întru dânşii ştiinţă. Nu au gândit să înţeleagă, acestea toate să le ia în vremea cea viitoare. Cum va goni unul o mie, şi doi vor muta zece mii, De nu i-ar fi dat Dumnezeu pe dânşii, şi Domnul i-a dat pe ei? Că nu sunt dumnezeii lor ca Dumnezeul nostru, şi vrăjmaşii noştri sunt neînţelegători. Că din via Sodomului este via lor, şi viţa lor din Gomora. Strugurele lor, strugure de fiere, strugurele amărăciunii lor. Mânie de balauri este vinul lor, şi mânie de aspidă nevindecată. Au doară nu iată acestea toate s-au adunat la Mine, şi s-au pecetluit întru comorile Mele? În ziua izbândirii voi răsplăti, În vremea când va rătăci piciorul lor. Că aproape este ziua pieirii lor, şi sunt de faţă cele gătite vouă. Că va judeca Domnul pe norodul Său, şi spre slugile Sale se va îndura. Că i-a văzut pe ei slăbănogiţi şi părăsiţi în primejdii şi neputincioşi. Şi a zis Domnul: unde sunt dumnezeii lor, spre care au nădăjduit? Cărora grăsimea jertfelor lor mâncaţi, şi beaţi vinul pomenilor lor. Scoală-se, şi vă ajute vouă, şi să se facă vouă acoperitori. Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt, şi nu este Dumnezeu afară de Mine. Eu voi ucide şi voi face viu, bate-voi, şi Eu voi vindeca, şi nu este cine să scoată din mâinile Mele. Că voi ridica la cer mâna Mea, şi mă voi jura pe dreapta Mea, şi voi zice: viu sunt Eu în veac. Că voi ascuţi ca fulgerul sabia Mea şi va lua judecată mâna Mea. Şi voi răsplăti pedeapsă vrăjmaşilor, şi celor ce Mă urăsc pe Mine voi răsplăti. Îmbăta-voi săgeţile Mele de sânge, şi sabia Mea va mânca carne. Din sângele celor răniţi şi din robime, din capetele boierilor neamurilor. Veseliţi-vă ceruri împreună cu El, şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu. Veseliţi-vă neamuri cu norodul Lui, şi să se întărească Lui toţi fiii lui Dumnezeu. Că sângelui fiilor Săi face izbândă, şi va izbândi şi va răsplăti pedeapsă vrăjmaşilor, şi celor ce-L urăsc pe El va răsplăti. Şi va curaţi Domnul pământul norodului Său.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Cântarea a treia
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am întru mântuirea Ta. Că nu este sfânt ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt fără numai Tu. Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi înalte întru mândrie, şi să nu iasă mari graiuri din gura voastră. Că Dumnezeul cunoştinţelor este Domnul, şi Dumnezeul Cel ce găteşte isprăvile Sale. Arcul celor tari a slăbit, şi cei slabi s-au încins cu putere. Cei sătui de pâine s-au lipsit, şi cei flămânzi au moştenit pământul. Că cea stearpă a născut şapte, şi cea multă întru fii a slăbit. Domnul omoară şi face viu, pogoară în iad şi ridică. Domnul face sărac şi îmbogăţeşte, smereşte şi înalţă. Ridică de la pământ pe cel lipsit, şi din gunoi scoală pe cel sărac. Ca să-l aşeze pe el cu puternicii norodului, şi scaunul slavei să-l dea moştenire lui. Cel ce dă rugăciune celui ce se roagă, şi a blagoslovit anii dreptului. Că nu se întăreşte omul cel puternic întru vârtutea sa; Domnul va face slab pe potrivnicul său, Domnul cel sfânt. Să nu se laude cel înţelept întru înţelepciunea sa, şi să nu se laude cel puternic întru puterea sa, şi să nu se laude cel bogat întru bogăţia sa. Ci numai întru aceasta să se laude, cel ce se laudă, ca să cunoască şi să ştie pe Domnul, şi să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului. Domnul S-a suit în ceruri şi a tunat, El va judeca marginile pământului, drept fiind. Şi va da tărie împăraţilor noştri, şi va înălţa cornul unsului Său.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Că Tu eşti Dumnezeu nostru şi Ţie savă-Ţi înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Cântarea a patra
Doamne, auzit-am auzul Tău şi m-am temut; Doamne, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat. În mijlocul a doi vieţuitori Te vei cunoaşte, când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta, când se va tulbura sufletul meu întru mânie, de milă Îţi vei aduce aminte. Dumnezeu de la amiazăzi va veni, şi Cel Sfânt din munte umbros cu desime. Acoperit-a cerurile bunătatea Lui, şi de lauda Lui este plin pământul. Şi strălucirea Lui ca lumina va fi, coarne în mâinile Lui, şi a pus iubirea cea tare a vârtuţii Lui. Înaintea feţei Lui va merge cuvântul, şi va ieşi spre pedepsire dinapoia Lui. Stătut-a şi s-a clătit pământul, privit-a şi s-au topit neamurile. Zdrumicatu-s-au munţii cu silă, topitu-s-au dealuri veşnice; călătorii veşnice ale lor, în loc de osteneli au văzut. Sălaşele etiopienilor se vor spăimânta, şi corturile pământului lui Madiam. Au doar întru râuri Te vei mânia, Doamne? Au întru râuri este iuţimea Ta? Sau în mare este pornirea Ta? Că vei încăleca pe caii Tăi, şi încălecarea Ta este mântuire. Încordând vei încorda arcul Tău, asupra sceptrelor grăieşte Domnul. De râuri va crăpa pământul, vedea-vor şi în durere vor fi noroadele. Risipind apele mergerile, dat-a adâncul glasul său, înălţimea nălucirile sale. Ridicatu-s-a soarele, şi luna a stătut întru rânduiala sa. Întru lumină săgeţile Tale vor merge, întru strălucirea fulgerului armelor Tale. Cu înfricoşare vei împuţina pământul, şi întru mânie vei surpa neamurile. Ieşit-ai spre mântuirea norodului Tău, ca să mântuieşti pe cei unşi ai Tăi ai venit. Pus-ai în capetele celor fărădelege moarte, ridicat-ai legături până la grumaji, până în sfârşit. Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici, cutremura-se-vor într-însele, deschide-vor frânele lor, ca săracul cel ce mănâncă întru ascuns. Şi ai suit la mare caii Tăi, tulburând ape multe. Păzit-am, şi s-a spăimântat inima mea de glasul rugăciunii buzelor mele. Şi a intrat cutremur în oasele mele, şi întru mine s-a tulburat vârtutea mea. Odihni-mă-voi în ziua necazului meu, ca să mă sui eu la norodul nemerniciei mele. Pentru că smochinul nu va rodi, şi nu vor fi roade în vii. Minţi-va lucrul măslinului, şi câmpiile nu vor face mâncare. Lipsit-au de la mâncare oile, şi nu vor fi boi lângă iesle. Iar eu întru Domnul mă voi bucura, veseli-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Domnul Dumnezeul meu puterea mea, şi va rândui picioarele mele spre săvârşire. Şi peste cele înalte mă suie pe mine, ca să biruiesc eu întru cântarea Lui.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Cântarea a cincea
De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ. Dreptate vă învăţaţi cei ce locuiţi pe pământ, că a încetat cel necredincios, nu se va învăţa dreptate, pe pământ adevărul nu-l va face. Se ridică cel necredincios ca să nu vadă slava Domnului. Doamne, înalt este braţul Tău, şi n-au ştiut, iar cunoscând se vor ruşina. Pizmuire va lua pe norodul cel neînvăţat, şi acum focul pe cei potrivnici va mânca. Doamne, Dumnezeul nostru, pace dă nouă, că toate ne-ai dat nouă. Doamne, Dumnezeul nostru, câştigă-ne pe noi, Doamne, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Iar morţii viaţă nu vor vedea, nici doctorii nu vor face vii. Pentru aceasta le-ai adus asupra, şi ai pierdut şi ai ridicat toată partea bărbătească a lor. Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor slăviţi ai pământului. Doamne, întru necaz ne-am adus aminte de Tine, întru necaz mic pedepsirea Ta este nouă. Şi precum ceea ce se chinuieşte se apropie să nască, şi întru durerea sa a strigat, aşa ne-am făcut Celui iubit al Tău. Pentru frica Ta, Doamne, în pântece am luat şi am chinuit şi am născut duhul mântuirii, pe care l-am făcut pe pământ. Nu vom cădea, ci vor cădea cei ce locuiesc pe pământ. Învia-vor morţii, şi se vor scula cei din morminte, şi se vor veseli cei de pe pământ. Că rouă cea de la Tine vindecare lor este, şi pământul necredincioşilor va cădea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Cântarea a şasea
Strigat-am întru necazul meu către Domnul Dumnezeul meu, şi m-a auzit. Din pântecele iadului strigarea mea, auzit-ai glasul meu, aruncatu-m-ai întru adâncurile inimii mării şi râurile m-au înconjurat. Toate înălţările Tale şi valurile Tale peste mine au trecut. Şi eu am zis: lepădatu-m-am de la ochii Tăi, oare voi mai adăuga ca să privesc la Biserica Ta cea sfântă? Turnatu-s-a mie apă până la sufletul meu, adâncul cel din fund m-a înconjurat. Afundatu-s-a capul meu întru crăpături de munţi, pogorâtu-m-am în pământul, ale căruia zăvoarele lui sunt încuietori veşnice. Şi să se suie din stricăciune viaţa mea la Tine, Doamne Dumnezeul meu. Când se sfârşea din mine sufletul meu, de Domnul mi-am adus aminte. Şi să vină la Tine rugăciunea mea, la Biserica cea sfântă a Ta. Cei ce păzesc cele deşarte şi mincinoase, mila lor şi-au părăsit. Iar eu cu glas de laudă şi de mărturisire voi jertfi Ţie, câte m-am făgăduit voi da Ţie, întru mântuirea mea Domnului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Cântarea a şaptea
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi proslăvit este numele Tău în veci. Că drept eşti pentru toate câte ai făcut nouă. Şi toate lucrurile Tale adevărate, şi căile Tale drepte, şi toate judecăţile Tale adevărate. Şi judecăţile adevărului ai făcut, după toate cele ce ai adus asupra noastră şi asupra cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul. Că întru adevăr şi judecată ai adus acestea toate asupra noastră, pentru păcatele noastre. Că am greşit şi am făcut fărădelege, depărtându-ne de la Tine. Şi am greşit întru toate, şi poruncile Tale nu le-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut după cum ne-ai poruncit nouă, ca să fie bine nouă. Şi toate câte ai făcut nouă, şi toate câte ai adus asupra noastră, cu adevărată judecată le-ai făcut. Şi ne-ai dat pe noi în mâinile vrăjmaşilor celor fărădelege, potrivnicilor celor pizmătăreţi, şi împăratului celui nedrept şi mai rău decât tot pământul. Şi acum nu este nouă a deschide gura, ruşine şi ocară ne-am făcut robilor Tăi, şi celor ce Te cinstesc pe Tine. Nu ne da pe noi până în sfârşit, pentru numele Tău, şi să nu risipeşti aşezământul Tău, şi să nu depărtezi mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, şi pentru Isaac, robul Tău, şi Israil, sfântul Tău; Cărora ai grăit să le înmulţeşti sămânţa lor ca stelele cerului, şi ca nisipul cel de pe marginea mării. Că, Stăpâne, ne-am împuţinat mai vârtos decât toate neamurile, şi suntem împilaţi în tot pământul astăzi pentru păcatele noastre. Şi nu este în vremea aceasta domn şi proroc şi căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc a aduce înaintea Ta şi a afla milă. Ci cu suflet umilit şi cu duh plecat să fim primiţi. Ca întru ardere de tot de berbeci şi de junei, şi ca întru zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi, şi să se sfârşească după Tine, că nu este ruşine celor ce nădăjduiesc întru Tine. Şi acum urmăm Ţie cu toată inima, şi ne temem de Tine, şi căutăm faţa Ta. Să nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după blândeţile Tale şi după mulţimea milei Tale. Scoate-ne pe noi, după minunile Tale, şi dă slavă numelui Tău, Doamne. Şi să se înfrunte toţi cei ce arată robilor Tăi rele, şi să se ruşineze de toată puterea Ta, şi tăria lor să se sfărâme. Şi să cunoască că Tu eşti Domnul Dumnezeu Însuţi, şi slăvit peste toată lumea. Şi nu au încetat cei ce i-au băgat pe dânşii, slugile împăratului, arzând cuptorul cu catran şi cu smoală şi cu câlţi şi cu viţe. Şi s-a vărsat para deasupra cuptorului, de coţi patruzeci şi nouă. Şi a înconjurat şi a ars pe care i-a aflat împrejurul cuptorului haldeilor. Iar îngerul Domnului s-a pogorât împreună cu cei dimprejurul Azariei în cuptor. Şi a scuturat para focului din cuptor. Şi a făcut mijlocul cuptorului ca un duh de rouă suflând, şi nu s-a atins de dânşii nicicum focul, nici i-a întristat, nici i-a mâhnit pe ei. Atunci acei trei, ca dintru o gură au lăudat şi au slăvit şi bine au cuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi prealăudat şi preaînălţat în veci. Şi bine este cuvântat numele slavei Tale cel sfânt, şi prealăudat şi preaînălţat în veci. Bine eşti cuvântat în Biserica sfintei slavei Tale, şi prealăudat şi preaînălţat în veci. Bine eşti cuvântat Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe Heruvimi, prealăudat şi preaînălţat în veci. Bine eşti cuvântat pe scaunul slavei împărăţiei Tale, prealăudat şi preaînălţat în veci. Bine eşti cuvântat întru întărirea cerului, prealăudat şi preaînălţat în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Cântarea a opta
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi îngerii Domnului, cerurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi apele toate cele mai presus de ceruri, toate puterile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi soarele şi luna, stelele cerului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi toată ploaia şi roua, toate duhurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi focul şi zăduful, frigul şi căldura, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi rouă şi ninsoarea, gheaţa şi gerul, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi brume şi zăpezi, fulgere şi nori, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi lumina şi întunericul, nopţile şi zilele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi pământul, munţii şi dealurile, toate cele ce răsar într-însele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi izvoarele, marea şi râurile şi chiţii şi toate cele ce se mişcă în ape, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi toate păsările cerului, fiarele şi toate dobitoacele, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi fiii oamenilor, binecuvânteze Israil, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi preoţii Domnului, slugile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi duhurile şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi şi smeriţi cu inima, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi Ananie, Azarie, Misail, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântaţi apostoli, proroci şi mucenicii Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci. Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului, cântând şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii. (o metanie)
Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o să o mărim!

Cântarea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. (o metanie)
Pe Cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut; pe Tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim!
Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile. (o metanie)
Pe cea mai cinstită decât Heruvimii…
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, şi sfânt numele Lui, şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de Dânsul. (o metanie)
Pe cea mai cinstită decât Heruvimii…
Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. (o metanie)
Pe cea mai cinstită decât Heruvimii…
Surpat-a pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. (o metanie)
Pe cea mai cinstită decât Heruvimii…
Luat-a pe Israil, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac. (o metanie)
Pe cea mai cinstită decât Heruvimii…
Cântarea a noua
Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul lui Israil, că a cercetat şi a făcut răscumpărare norodului Său. Şi a ridicat corn de mântuire nouă în casa lui David, slugii Sale. Precum a grăit prin gura sfinţilor celor din veac proroci ai Lui. Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi. Să facă milă cu părinţii noştri şi să-Şi aducă aminte de aşezământul cel sfânt al Său. De jurământul care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, să ne dea nouă fără de frică, din mâinile vrăjmaşilor noştri izbăvindu-ne. Să-I slujim Lui întru sfinţenie şi întru dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieţii noastre. Şi tu, pruncule, proroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, să găteşti căile Lui. Ca să dai cunoştinţa mântuirii norodului Lui, întru iertarea păcatelor lor, pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru. Întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul din înălţime, ca să se arate celor ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii. Să se îndrepteze picioarele noastre în calea păcii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Vrednic este cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi cu totul fără de prihană şi Maica Dumnezeului nostru. Pe cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut; pe tine, cea adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. (o metanie)

Slavit sa fie Domnul Amin

Advertisements

Rugaciune de suflet!


“Nu exista pe pamant nici un lucru pe care sa nu-l poti avea – odata ce ai acceptat mental faptul ca il poti obtine”!!!! (- Robert Collier)

A venit vremea pentru o scurtă pauză.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
În aceste momente eşti atât de aproape de esenţa ta adevărată.
Ai ajuns… ACASĂ.
*****
De aici, acum, trimite gândurile tale bune oamenilor minunaţi din viaţa ta. Eşti ceea ce eşti şi datorită lor. Gândeşte-te la persoanele dragi ţie, oriunde s-ar afla ele, şi transmite-le din tot sufletul: “Vă mulţumesc, vă apreciez, vă trimit dragostea mea.”

*****

Deschide ochii, bucură-te din plin de clipa aceasta atât de preţioasă.
E atât de bine să ştii că ai oameni deosebiţi alături de tine.

Relaxează-te! Fii gata pentru un weekend senin alături de cei dragi.

(preluat de pe http://www.ozibuna.net)

http://reikiforyou.wordpress.com
http://putereaprezentului.wordpress.com

Cand mintea, corpul, sufletul si spiritul sunt in comuniune perfecta, lucrurile incep sa curga lin catre tine… Gasind aceasta carte minunata a lui Louise L Hay, m-am gandit ca este inca un material in plus pe piata… ulterior, aplicand afirmatiile, rezultatele nu au intarziat sa apara.

Suntem 100% responsabili pentru toate experienţele noastre. Fiecare gând pe care îl gândim, crează viitorul. Puterea este întotdeauna în momentul prezent. Toţi suferim de ură împotriva propriei noastre fiinţe şi vinovaţie. Ideea de bază pentru fiecare este: „Nu sunt destul de bun”. Acesta este doar un gând şi un gând poate fi schimbat. Resentimentul, criticismul şi vinovăţia sunt cele mai dăunătoare tipare de gândire. Eliberarea de resentimente poate dizolva până şi cancerul. Când ne iubim cu adevărat pe noi înşine, totul în viaţa noastră merge bine. Trebuie să ne eliberăm de trecut şi să iertăm pe toata lumea. Trebuie să vrem să începem a învăţa să ne iubim pe noi înşine. Aprobare de sine şi acceptare de sine sunt cheia schimbărilor pozitive. Noi creem fiecare aşa-numita „boală” în trupul nostru.

În infinitatea vieţii unde sunt eu, totul este perfect, întreg şi complet şi totuşi viaţa este în continuă schimbare. Nu există început şi sfârşit, numai un ciclu constant şi o reciclare a materiei şi experienţelor. Viaţa nu este niciodată blocată sau statică sau ţintuită pentru ca fiecare moment este veşnic nou şi proaspăt. Sunt una cu însăşi Puterea care m-a creat şi această Putere mi-a dat şi mie puterea de a-mi crea propriile circumstanţe. Mă bucur la gândul că pot folosi puterea minţii mele în orice mod doresc.
Fiecare moment al vieţii este un nou punct de început
care ne îndepartează de ceea ce este vechi. Momentul acesta este un nou punct de început pentru mine, chiar aici şi chiar acum.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA!

În infinitatea vieţii în care mă găsesc, totul este perfect, întreg şi complet. Cred într-o putere mai mare decât mine, care trece prin mine în fiecare moment al fiecărei zi. Mă deschid către înţelepciunea interioară, ştiind că există o singură Inteligenţă în acest Univers.
De la această Inteligenţă vin toate răspunsurile, Toate soluţiile, toate vindecările, toate creaţiile. Am încredere în această putere şi Inteligenţă, ştiind că tot ceea ce am nevoie să ştiu îmi este dezvăluit, şi tot ceea ce am nevoie să am vine la mine acolo unde trebuie, în ordinea în care trebuie, la momentul potrivit.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA.


În infinitatea vieţii unde sunt, totul este perfect,
întreg şi complet.
Sunt întotdeauna protejat şi îndrumat în mod Divin. Pot să mă uit în interiorul meu fără să risc nimic. Pot să mă uit în trecutul meu fără să risc nimic. Pot să-mi lărgesc punctul de vedere despre viaţă, fără să risc nimic. Sunt mult mai mult decât personalitatea mea -trecut, prezent sau viitor.
Aleg acum să mă ridic deasupra problemelor mele de personalitate, ca să recunosc măreţia fiinţei mele.
Doresc din tot sufletul să învăţ să mă iubesc.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA.


In infinitatea vieţii mele unde sunt totul este perfect, întreg şi complet.
Nu mai vreau să aleg să cred în limitări şi lipsuri trecute. Acum, aleg să încep să mă văd aşa cum mă vede Universul, Perfect, întreg şi complet. Sunt acum perfect, întreg şi complet. Va fi întotdeauna perfect, întreg şi complet. Aleg acum să-mi trăiesc viaţa bazat pe această înţelegere. Sunt la locul potrivit, la timpul potrivit, făcând ceea ce trebuie să fac.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA.

In infinitatea vieţii unde sunt, totul este perfect,
întreg şi complet.
Acum, aleg cu calm şi obiectivitate să-mi văd vechile tipare, şi doresc să fac schimbări. Sunt uşor de educat. Pot să învăţ. Vreau să mă schimb. Aleg să fac schimbările cu plăcere.
Când descopăr încă ceva de care pot să mă eliberez, aleg să reacţionez ca şi cum am găsit o comoară.
Mă văd pe mine însumi schimbându-mă în fiecare moment. Gândurile nu mai au nici o putere asupra mea.
Eu sunt puterea în lumea mea. Aleg să fiu liber.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA.

(extras din cartea Poti sa-ti vindeci viata, Louise L. Hay)

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.
Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.
Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndurerati şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemnitati, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrainati.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.
Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.
Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.
Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.
Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.
Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

Mesaj de iubire

“Creator al Universului, ne rugăm ţie să vii printre noi şi să împărtăşeşti cu noi o puternică comuniune de iubire. Noi ştim că adevăratul tău nume este iubire, că a fi în comuniune cu tine înseamnă a împărtăşi aceeaşi vibraţie, aceeaşi frecvenţă care o ai tu, deoarece tu eşti singurul lucru care există în univers.

Astăzi, ajută-ne să fim la fel ca tine, să iubim viaţa, să fim una cu ea, să fim iubire. Ajută-ne să iubim la fel cum iubeşti tu, necondiţionat, fără aşteptări, fără obligaţii, fără judecăţi. Ajută-ne să iubim şi să ne acceptăm pe noi înşine fără a ne judeca, deoarece dacă ne judecăm pe noi, ne vom găsi vinovaţi şi va trebui să fim pedepsiţi.

Ajută-ne să iubim tot ceea ce ai creat tu, necondiţionat, dar mai ales pe celelalte fiinţe umane, îndeosebi pe cei care trăiesc alături de noi, toate rudele noastre şi pe ceilalţi oameni pe care încercăm atât de mult să-i iubim. Deoarece atunci când îi respingem pe ei, noi ne respingem de fapt pe noi înşine, iar atunci când ne respingem pe noi,. te respingem pe tine.

Ajută-ne să-i iubim pe ceilalţi aşa cum sunt ei, necondiţionat. Ajută-ne să-i acceptăm aşa cum sunt, fără a-i judeca, deoarece dacă-i judecăm pe ei, îi vom găsi vinovaţi şi vom simţi nevoia de a-i pedepsi.

Astăzi, curăţă-ne inimile de orice emoţie otrăvită pe care o mai avem, eliberează-ne mintea de orice judecată, astfel încât să putem trăi în pace şi iubire.

Astăzi este o zi foarte specială. Astăzi ne deschidem inimile pentru a iubi din nou, aşa că ne putem spune unul altuia: „Te iubesc”, fără nici o frică, şi când spun aceasta o spun din tot sufletul. Vino la noi, foloseşte vocile noastre, foloseşte ochii noştri, foloseşte mâinile noastre şi foloseşte-ne inimile pentru a ne oferi celorlalţi într-o comuniune de iubire cu toată lumea. Astăzi, Creatorule, ajută-ne să fim la fel cum eşti tu. îţi mulţumim pentru tot ceea ce primim astăzi, dar mai ales pentru libertatea de a fi cei care suntem cu adevărat. Amin.”

Don Miguel Ruiz fragment din “Cele patru legăminte”

Tag Cloud